Analizează originalitatea limbajului lui Ion Creangă, având ca punct de plecare următoarele

fragmente din basmul „Povestea lui Harap-Alb"

b. ), Vorbă să fie, stăpâne, că tocmeala-i gata, zise calul. Nu te teme, ştiu eu

năzdrăvănii de ale Spânului (. ). Zi și d-ta că ai avut să tragi un păcat strămoșesc. Vorba ceea:

„Părinții mănâncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții. " (. ) Cum vrei. „Ce-i e scris omului în

frunte-i e pus".

c. ), Fetele împăratului însă priveau la verişor. Cum privește câinele la mâță, și le era

drag ca sarea-n ochi: pentru că le spunea inima ce om fără de lege este Spânul. (. ) Vorba ceea :

„, găsise un sat fără câini şi se primbla fără băt".