DE REZUMAT TEXTUL IN 1 ENUNȚ 8. Citește cu atenţie. teze pe fiecare. După ce toţi ceilalți adormiră, Habarnam luă vopselele și începu să-l pic- Gogoaşă îl desenă atât de gras, că nici nu încăpu în tablou. Lui Zăpăcilă îi pictă nişte picioruşe subţiri, iar la spate fi adăugă, nu se știe de ce, o coadă de câine. Pe vânătorul Glonţişor îl înfăţişă călare pe căţelul Strop. Doctorului Pilulă îi puse în loc de nas un termometru. Lui Știetot îi desenă, fără motiv, nişte urechi de măgar. Într-un cuvânt, îi înfățișă pe toți cât mai caraghios şi mai năstruşnic. Către dimineață agăță toate portretele astea pe pereți și scrise sub fiecare ce înfățișa, aşa că ieși o adevărată expo- ziție. Cel dintâi se trezi doctorul Pilulă. Când văzu portretele de pe pereți, începu să râdă. Îi plăcură aşa de tare, încât îşi puse ochelarii pe nas şi începu să le cerceteze cu multă atenţie. Se apropia pe rând de fiecare desen şi râdea cu hohote. Bravo, Habarnam, se minuna doctorul Pilulă. Niciodată în viața mea n-am râs atâta! În cele din urmă, se opri în dreptul portretului său şi întrebă cu severitate: - Da' ăsta cine e? Nu cumva sunt eu? Nu, nu sunt eu. Ăsta-i un portret total neizbutit. Mai bine scoate-l de-aici. De ce să-l scot? Lasă-l să atârne acolo, răspunse Habarnam. Doctorul Pilulă se supără și spuse: Se vede treaba, Habarnam, că eşti bolnav. S-a întâmplat ceva cu ochii tăi. Când ai văzut tu că aş avea un termometru în loc de nas? O să trebuiască să-ţi dau diseară ulei de ricin. Tare nu-i plăcea lui Habarnam uleiul de ricin. Se sperie şi zise: - Nu, nu! Acum văd şi eu că portretul e neizbutit! El scoase de pe perete portretul lui Pilulă şi-l rupse. După Pilulă se trezi vânătorul Glonţişor. Şi Iui îi plăcură portretele. Cât pe ce să plesnească de râs privindu-le. Însă, după ce-l văzu şi pe al său, buna lui dispoziție se risipi îndată. - Ăsta e un portret rău, spuse el. Nu seamănă cu mine. Scoate-l de-acolo, că altfel n-o să te mai iau niciodată la vânătoare. Habarnam fu nevoit să-l ia de pe perete şi pe vânătorul Glonțișor. Aşa s-a întâmplat şi cu toți ceilalți. Tuturor le plăceau portretele altora şi nu le plăceau ale lor. Ultimul se trezi Acuarelă, care, din obişnuinţă, dormea mai mult ca toți ceilalţi. Când îşi văzu portretul pe perete, se supără straşnic şi spuse că acela nu-i un portret, ci o mâzgăleală fără valoare şi antiartistică. După aceea rupse portretul de pe perete şi-i luă lui Habarnam vopselele şi pensula. - ...Eu n-am să mai pictez niciodată, spuse Habarnam. Că, uite, pictezi, pictezi, şi nimeni nu-ți spune măcar mulțumesc, nu ştiu decât să te certe. Nu mai vreau să fiu pictor.​