Scrie, în 70 – 120 de cuvinte, caracterizarea unui personaj principal



TEXTUL 2
Umblaseră Pârvu şi Pintea împreună la şcoala din sat. Pârvu, băiat aşezat şi silitor, era
totdeauna în frunte, iară Pintea, sfârlează neastâmpărată şi pornită pe drăcii, mereu în
coadă
şi pedepsit adeseori de învăţător, nu s-ar fi potrivit unul cu altul, dar îşi aveau amândoi
casele
părinteşti la marginea de la deal a satului şi făceau împreună drumul până la şcoală şi
înapoi.
Tot împreună se coborau vara la râu, ca să se scalde. Pe ici, pe colo, Pintea sărea gardul,
se urca
în cireş şi-şi umplea sânul de cireşe pietroase, din care îi făcea şi lui Pârvu parte.
Aşa făcea şi după ce se coceau prunele, merele şi perele, ba toamna, când erau copţi
strugurii din viile de pe coaste, se îmbărbăta şi Pârvu şi săreau amândoi gardul, căci nu-i
şedea
bine lui Pârvu să-şi facă pofta tot numai pe căpătate.
După ce au ieşit de la şcoală, băietanii se-ntâlneau adeseori la varniţele de sub coaste,
unde
cărau piatră adunată din albia râului ori purtau grijă de foc. Mai târziu, după ce au început
să
plece prin sate cu carul încărcat cu var, se întâlneau mai rar, dar tot prieteni erau, şi
duminicile
ori zilele de sărbători, la horă, aceleaşi le erau cărările.
Lucrurile s-au mai schimbat după ce au intrat în oaste.
I-au luat, ce-i drept, pe amândoi la roşiori, chiar în acelaşi escadron, dar a ieşit încetul cu
încetul Pintea în frunte şi a rămas Pârvu în coadă.
Era, ce-i drept, Pârvu și acum om așezat și supus, își iubea calul și-l îngrijea ca nu mai
puțini, dar, morocănos din fire, nu știa să se bună bine cu sergentul, se uita din când în
când
pe sub gene și primea pe ici, pe colo ghionturi, ba mânca și câte o trânteală. Pintea, flăcău
mai
răsărit și chipeș, căruia îi ședea bine călare, mai era și vioi și isteț, știa să se vâre pe sub
pielea
mai-marilor săi, dădea năvală înainte și a ajuns în cele din urmă sergent-major, deși-și
lăsa
calul mai mult în seama lui Pârvu.

(Ioan Slavici, Doi prieteni)

(URGENT!!!!!!)​