Răspuns:
Într-o seara am fugit cu un prieten la pădure. Era o liniște de nu o poți exprima în cuvinte, parca și luna ne zicea sa facem liniște. Eram speriați, dar ne-am așezat cortul în inima păduri. Ne-am anunțat părinți ca suntem bine.
La ora 3:30 s-a auzit un cântec divin și niște zgomate de câine fericit. Eu m-am dus sa vad ce se întâmpla. Am mers cu inima cât un purece încercând sa nu uit drumul către cort. Am ajuns la un cerc făcut din copaci, în 'nauntrul lor și am văzut o zeița cu chipul ca de argint cu un lup ca animal de companie,si încă 10 zâne. Zânele și zeița s-au speriat, lupul încerca să le apere dar nu a fost cazul. Le-am explicat zanelor și zeiței ce caut acolo și cum am ajuns sa le vad. Asa am ajuns sa știu ca zeița era Luna și zânele erau Stelele.
Nu am putut sa îmi mai aduc aminte drumul spre cort și ele m-au condus. Mi-au zis ca pot sa le întâlnesc doar în serile cu luna plina.
