Perioada arhaică , în istorie și arheologie, primele faze ale unei culturi; termenul este cel mai frecvent folosit de istoricii de artă pentru a desemna perioada de dezvoltare artistică din Grecia de la aproximativ 650 până la 480 î.e.n. , data sacului persan din Atena. În perioada arhaică , arta greacă a devenit mai puțin rigid stilizată și mai naturalistă. Picturile pe vaze au evoluat de la desene geometrice la reprezentări ale figurilor umane, ilustrând adesea povești epice. În sculptură, fețele erau animate cu caracteristicul „zâmbet arhaic”, iar corpurile erau redate cu o atenție crescândă la proporția și anatomia umană. Dezvoltarea ordinelor arhitectice dorice și ionice în perioada arhaică a reflectat, de asemenea, o preocupare tot mai mare cu proporții arhitecturale armonioase. Sper ca team ajutat
