Era o zi calda de Iulie.Eu impreuna cu amicii mei ne-am gandit sa iesim pe faleza si sa ascultam briza marii.Unul din prietenii mei s-a gandit sa facem un concurs de castele.Noi toti am fost de acord.In timp ce încercam sa construim, nisipul inflacarat se farama, trecandu-ne prin palme precum timpul - intr-o clepsidra însă asta nu ne-a oprit din distracție. Incercand zadarnic sa construim castele, ne surprinde un pescarus. Se apropie de noi increzator, dandu-ne impresia ca suntem pe teritoriul lui.Paseste gratios peste scoicile sfaramate. Cauta ceva... Ne gandim si il analizam. Acesta este lipsit de prejudecati. El zboara in adancimile marii doar privind-o.. apoi atinge vazduhul explorand taramuri noi... Zambim si ne apropiem si de el.Surasul clipelor petrecute alaturi de se mentine pe chipurile noastre precum bronzul rosiatic al vamei..Usor usor ne-am întins pe nisipul arzător ca torța,ne-am lasat duși de val din cauza căldurii si am adormit.
Ne trezim dintr-un somn adanc amintindu-ne de amicul nostru,precum si despre "jocul" in care el este cuprins... jocul numit "viata" unui calator.
