- > LECTURĂ. Citește textul următor: Roboţelul buclucaș, de Irina Glinţă Andrei este elev în clasa a II-a. Îi place mult matematica si poate să calculeze în minte adunări şi scăderi cu multe cifre. Andrei, ce îți doreşti de ziua ta? l-a întrebat într-o zi unchiul său. Mi-aş dori un robot! Dar nu unul de jucărie, ci unul adevărat, inteligent! Liviu, unchiul lui Andrei, a fost pus în mare încurcătură. Un robot inteligent este scump, toată lumea ştie. Şi, chiar să fi avut atâția bani, de unde să îl cumpere? A întrebat la vreo patru-cinci magazine, a căutat pe Internet, dar nu a găsit nimic. Ştia că Eugen, un coleg de serviciu, avea o pasiune pentru avioane. Avea avioane de toate formele şi de toate mărimile, iar cele mai multe dintre ele zburau telecomandate. La el s-a gândit unchiul Liviu să apeleze. Două zile i-au trebuit lui Eugen să meşterească un roboţel. A luat ceva de la un avion, ceva de la un telefon, altceva de la un radio, şi aşa a rezultat robotul Nano. Nu ştim de ce l-a numit aşa – a avut inventatorul motivele lui. . - Uau! Unchiule Liviu, eşti cel mai grozav din lume! a exclamat Andrei când a văzut minunatul cadou. Aşa cum, probabil, vă imaginați, Andrei s-a jucat toată ziua cu roboțelul. Era încântat că ii putea da comenzi vocale, că îl putea teleghida... Dar cel mai mult i-a plăcut „să-l deschidă”: să se uite în interiorul lui, să-i urmărească circuitele, să le desprindă, apoi să le lipească la loc. A fost o minune că mai funcționa, după toate aceste intervenții. Când, în sfârşit, 1-a doborât somnul, Andrei a visat că se juca cu roboțelul. De fapt, nu numai că se juca, erau cei mai buni prieteni! Îi vorbea ca unui băiat obişnuit, acesta înțelegea şi îi dădea cele mai înțelepte răspunsuri. A doua zi dimineața, când s-a trezit, primul cuvânt rostit a fost, desigur, „Nano”. Dar Nano nu mai era... L-a căutat peste tot - pe dulap, pe după birou, sub pat – nu l-a găsit a nicăieri. Aproape că îl apucase plânsul, când a intrat mama, să-l cheme la masă. Mami, n-ai văzut robotul meu? L-am văzut toată ziua cu tine. Nu te-ai dezlipit nicio clipă de el. L-ai strigat până și în somn... Dar nu e la mine... Îl caut de când m-am trezit. Doar nu a plecat singur, nu? Mami! Ai lăsat cumva uşa de la dormitorul meu deschisă? Da, am venit şi am deschis-o. Vorbeai în somn şi nu ştiam cu cine. Am vrut să mă asigur că ești bine. Aşa au început căutările şi în afara camerei. Totuşi, robotul nu a apărut întreaga zi. ,,Of, Nano acesta e chiar enervant”a vorbit Andrei singur, sătul de căutat. ,,Doar nu s-o fi evaporat! Sau te pomeneşti că... zboară?!” Doar ce a terminat fraza și a auzit un zbârnâit. Şi-a rotit capul în direcția zgomotului şi, ce să vezi? Nano chiar zbura! Unde ai fost, năzdrăvanule? 1 Acesta nu i-a răspuns. Însă, judecând după traiectoria sa, se pare că „decolase” de lustră. Aşadar, era un robot zburător! Lui Andrei i-au trebuit câteva săptămâni să afle tot ce ştia să facă micuțul robot. Ap alte câteva luni să „il dezvolte”. V-am spus că Andrei era un copil inteligent, nu? Când place cu adevărat să faci ceva, munca devine o adevărată plăcere. Probabil că atunci când creşte mare va construi şi el roboți ! - - o !
REZUMAT
va rog​