Singurele miscari ale micutei cititoare erau ridicarile din brat din cand in cand ca sa intoarca pagina si doamna Phelps se simtea putin trista ori de cate ori traversa camera spre ea sa-i spuna ca este cinci fara zece. Intr-una dintre dupa-amiezile primei saptamani petrecute la biblioteca,doamna Phelps o intrebase daca o aduce mama pana acolo si pe urma vine sa o ia acasa,iar aceasta ii rasounde ca mama ei se duce la Aylesbury in fiecare dupa-amiaza sa joace bingo si nu stie ca fata se afla acolo,insa doamna Phelps ii spune ca asta nu este bine si ca mai bine i-ar cere voie mamei. Fata spune ca prefera sa nu faca acest lucru, nici mama,nici tatal ei neincurajand-o sa citeasca. Doamna Phelps este curioasa in privinta a ce se asteapta parintii ca ea sa faca intr-o casa pustie,singura,toata dupa-amiaza, replica Matildei fiind sa isi faca de lucru si sa se uite la televizor. Ea adauga,trista, si ca mamei ei nu ii pasa de ce face aceasta. Doamna Phelps era ingrijorata de drumul pe care trebuia sa-l faca traversand strada principala a satului cu trafic destul de intens, dar hotari sa nu intervina. Intr-o saptamana Matilda termina Marile Sperante care,in acea editie, continea patru sute undsprezece pagini. Matilda ii marturiseste dnei Phelps ca i-a placut grozav, vrand sa stie daca Charles Dickens a mai scris si altele. Uluita, dna Phleps ii raspunde ca a scris multe altele si vrea sa stie daca fata doreste sa ii aleaga alta.
