Într-o zi de toamna cu o vreme specifica acestei perioade din an, alături de Miruna, sora mea, am mers în pădure pentru a vedea și a ne juca în minunatul covor auriu de frunze.
Ajunse în pădure am simțit un sentiment de liniște datorita naturii ce își forma minunatul tablou de toamna. Nu am văzut niciodată pădurea în felul asta, e ceva neobișnuit pentru mine...
Eram foarte liniștite, ne plimbam prin pădure privind cu bucurie minunatul peisaj. Era destul de liniștite, însă deodată o aud pe Miruna spunând:
- Uite, un iepuraș! a spus fericita, aproape ca sarea în sus. Știam ca îi plac iepurii, dar nu credeam ca îi plac asa de mult..
Era un iepuraș mic, pricăjit și alb. Nu am apucat sa îl vedem prea mult, pentru ca a fugit în tufișuri.
- Cred ca l am speriat puțin....
- Crezi?
Ne am continuat drumul admirând peisajul, între timp sa înnoptat, asa ca am fost nevoite sa plecam acasă. A fost o zi frumoasa...
