Singur acasă
În această zi mohorâtă de toamnă, când lacrimile norilor îmi bat în geam parcă mai
puternic ca altădată, am numărat în gând minutele, arzând de nerăbdare să rămân singur acasă. Parinții mei aveau în sfârșit încredere în mine să rămân singur acasă, cu promisiunea că voi fi cuminte și altele. După ce parinții mei au ieșit din casa i-am urmărit pe geam pana când au plecat cu mașina la restaurantul unde aveau programare, o ora și jumătate singur în casa. Era timpul sa încep sa ma distrez. Am mers în bucătărie și mi-am luat o gustare, iar apoi am mers în sufragerie sa ma uit la televizor. După jumătate de ora de lenevit îmi venise o idee. Dacă le-aș pregăti părinților mei o farsa pentru când se întorc acasă. Pentru ideea mea a trebuit sa îmi fac un plan mai complicat. În primul rand am luat niște ziare și le-am transformat în confetii pe care le-am pun într-o pătură, apoi am luat o sfoara și am legat clanță de la ușa cu un capăt, iar cu celălalt o parte a păturii. Cealaltă parte a păturii am prins-o de perete în asa fel încât atunci când parinții intra în casa toate confetiile din ziare sa cada pe ei. Nu a trebuit sa aștept mult pana când parinții mei au ajuns acasă și planul funcționă asa cum credeam. Am ras atât de mult și lafel și părinții mei, în restul zilei a trebuit sa strâng toate bucățile de ziare, dar a meritat. Aceste momente vor rămâne mereu în amintirea mea sub forma unui amalgam de momente și clipe de neuitat.
