rezumatul textului

loana si Maria asteptau nerăbdătoare în poiana amintită sos că o bună bucată de vreme, preocupate să citească două romane de aventuri, n-au simțit scurgea timpului. Până când s-au uitat la ceas, amândouă odată, apoi una la alta, apoi tot mai insistent pe cărarea care urca domol spre poiană. Poate că dacă ar fi fost Victor, sau Ursu... încercă Ioana, foarte timidă, să deschidă conversatia. Maria intelese gândul neterminat al noii sale prietene. Imposibil! spuse ea. Trebuie să apară dintr-un moment în altul. Am trecut doar prin atâtea întâmplărilli cunosc. E un fleac pentru ei să afle unde e poiana... Ti-a plăcut cartea? și da, si nu, răspunse fără prea mare plăcere loana. Nu pot să înţeleg un lucru. De ce aproape toate romanele de aventuri, romane care se adresează mai ales tineretului, au ca eroi principali oameni maturi? Eu as vrea să fie toţi tineri, să aibă vârsta noastră. Nu crezi că ne-am identifica mai usor cu eroii cărţilor? - Asta e şi părerea mea, zâmbi Maria. Dar noi n-avem nicio putere. Totul depinde de părerea autorilor. Şiei, aşa cum ai spus, au predilecție pentru ... - lartă-mă că te întrerup. De ce spui că noi n-avem nicio putere? Eu mă gândesc de multă vreme la voi, de altfel de aceea v-am și invitat aici şi-mi pare rău că n-au venit toţi. Voi n-ați oferit cu peripeţiile voastre subiecte pentru autori? Şi crezi că nu mai sunt şi alţi tineri care au trăit întâmplări asemănătoare?​