Răspuns:
Vitalis, ca un om de treabă ce era, îi explică pe drum lui Rémi că, dacă nu îl lua el, ajungea cu siguranță la orfelinat. Chiar dacă aceea căreia îi spunea mamă voia să îl țină în continuare acolo, nu ar fi putut să o facă fără acordul bărbatului ei. Acesta, la rândul lui, poate nu era așa rău cum părea, dar era schilod, nu mai putea munci și nu mai avea cu ce să crească un copil care nici nu era al lui. Deci, în viață nu poți să faci întotdeauna ceea ce ai vrea.
Încet, încet, băiatul obosește. Ca să-i dea un imbold să-și adune forțele și să meargă mai departe, Vitalis îi spune că, odată ajunși în târgul Ussel va avea haine noi. Îi va cumpăra pantofi cu ținte, pantaloni de catifea, o haină și pălărie. Hainele îi trebuiau ca să joace teatru. Rémi este încântat, dar merge din ce în ce mai greu, căci începuse ploaia care îl înghețase și îi îngreunase hainele.
Trupa oprește într-un sat și găsește cu greu adăpost, la un țăran mai milos, într-un hambar. Pe drum, Zerbino șterpelise o coajă de pâine dintr-o casă. Seara, Vitalis se pregătește să împartă pâinea pe care o aveau drept cină. Îi spune hoțului că nu va mânca în acea seară, iar bietul câine înțelege imediat și pleacă scâncind să se bage sub fân.
