O ființă imaginară
Mereu când eram mică îmi imaginam cum călăream un unicorn cu o coadă roz. Eram foarte entuziasmată având astfel de gânduri, dar după aproximativ 2 ani am aflat, spre supărarea mea că nu existau unicorni pe nicăieri în lume. Am fost foarte tristă auzind o astfel de veste, doar că mi-am dat seama cu timpul că era prea frumos ca să fie adevărat. În mintea mea, acesta era alb imaculat exceptând coada, care avea 3 culori, roz, mov și albastru, pe atunci fiind culorile mele preferate. Normal că avea și un corn de culoare roz, și o coama stufoasă și albastră. Atunci când îl călăream eram într-un ținut cu nori și atmosferă plăcută. Nu mai era nimeni pe lângă noi. Eram doar noi și puteam sta acolo cu orele. Acest unicorn era și animalul meu de companie pe care îl luam peste tot cu mine, dar și prietenul meu cel mai bun, care mă însoțea și mă ajuta mereu și peste tot. Îmi pare rău că această experiență din mintea mea a fost doar un simplu gând, pentru că pe atunci credeam că se va adeveri într-o zi și în realitate, dar mă bucur că m-am gândit la această ființă imaginară atât de frumoasă și specială.
