Era o zi plăcută de vară. Scoala mea organizase o excursie la Castelul Peleș. Drumul a fost lung, dar deloc obositor deoarece voia bună parcă plutea in aer.
Cand am coborat din autocar primul lucru pe care l am facut a fost sa trag aer in piep adanc iar apoi, superba priveliste m-a vrajit in adevaratul sens al cuvantului.
Castelul era asa de mare si maestuos incat ma facea sa ma simt ca o printesa / ca un cavaler care locuia acolo.
Ghidul ne a povestit o gramada de lucuri interesante despre Peleș si despre familiile regale care au trait acolo.
La iesire mi am cumparat cateva suveniruri si cu o deosebita admiratie mi am spus ca am sa revin si am sa retraiesc acele sentimente.
