Intr-o zi alergă ca de obicei in pădure, lăsând se- a cerătorii pe câmp. Dar abia intrase in poiana unde îi plăcea să asculte cântecele păsărilor, că o ploaie a năprasnică il udă până la piele. (...) Nu-i bine să stai i i în pădure pe vreme de furtună, asta o ştia Vaniusa, dar e ce era să facă? Zări o scorbură mare in trunchiul unui a copac și, fără să mai stea pe gânduri, se vari in borta care mirosea a ciupercă şi a lemn putregăit. Care nu-i fu - însă mirarea când văzu scorbura pe dinăuntru!. A încremenit Vaniușa văzând unde-i duseseră paşii şi, ! de frumusetea grădinii de sub pământ, a simtit că i se taie t răsuflarea. Atunci , în liniștea grădinii, a rásunat un glas: 5 -Apropie-te, flăcăule! [...] 7 Sub un copac cu ramurile groase, pe un tron inchipuit dintr-o pernă mare de catifea roșie, odihnea o broască- i țestoasă. Carapacea îi era mare cât roata carului și im- podobită cu aur, iar pe cap avea o coroniță de flori. () înţelese flăcăul că țestoasa e stăpâna grădinii și-și aminti de poveștile bătrânilor care pomeneau despre e Stăpâna-lumilor-de-sub-pământ. Mare-i era puterea, iar 1 pe cel ajuns în grădinile ei il putea dărui cu tot soiul de minuni sau ține rob până la sfârşitul vieţii." Povestea cântecului, basm ucrainean
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, vă rugăm să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la lista de favorite!
