Cuconul învățat
de Al. Mitru
Un boier avea odată un cucon prost, răutăcios cu purtan urâte. A hotărât să-l trimită în mâna unui Intelept, să ajungă om cu minte luminată şi cu purtări alese. S-a dus băiatul, că nu era greu de mers acolo. L-a primit înţeleptul în gazdă, s-a apucat să-i spună tot ce ştia, tot ce se pricepea el. L-a învățat cum să se poarte față de cei bătrâni, şi față de părinți, față de invătător, față de cei ce-ti fac bine, față de orice om. Cuconul asculta, dar nu se silea să țină minte. Nu-i plăcea nici să se ostenească peste fire cu învăţătura. A stat, a învățat ce-o fi învățat, a venit vremea să se-ntoarcă acasă. A scris rávaş boierului să i-se-ntoarcă acasă feciorul. Au plecat copilul cu sluga către casă. Inainte te-a ieşit boierul. O slugă ducea un cal cu sine. Aşa poruncise boierul, să încerce pe fecior, să vadă ce a prins cât a stat la învăţătură. S-au întâlnit şi s-au îmbrăţişat. Sluga a adus calul. Feciorul l-a încălecat. Tatăl sau a rămas jos. S-a mâniat boierul: - De ce-ai mai stat la învăţătură, dacă nu ştii că locul cel mai bun trebuie să-l dai părintelui sau celui mai bătrân? Cât am stat la învățătură, am ştiut. Acum mă întorc acasă. Ce îmi mai trebuie? Nu, nu ... Un bucium nu se poate face din orice lemn, nici trandafirul nu poate răsări în orice pămánt." Învăţătura nu-i cu folos dacă nu o transformi în fapte.






întrebare

Cum a fost testat feciorul de tată când s-a întors de la înțelept ​